Incalzitoarele pentru apa acvariului

Puterea încălzitoarelor electrice este determinată de temperatura camerei, de volumul bazinului, precum şi de temperatura pe care trebuie s-o atingă apa din bazin. Bineînţeles, se va ţine
seama şi de tensiunea reţelei.
Ce fel de încălzitoare trebuie să alegem pentru acvariile noastre:
Capacitatea bazinelor umplute şi acoperite de a ceda căldura a fost calculată în funcţie de dimensiunile lor, stabilind factorul de transmitere termică (K). Valoarea acestui factor este înscrisă
în tabel.

Filtre pentru tratarea fizica a apei

Pentru tratarea fizică a apei in acvaristică se întrebuinţează filtre interne şi externe.
Filtrele interne se aşază chiar în interiorul acvariului. Ele au avantajul că nu răcesc apa, iar materialul filtrant poate fi schimbat cu uşurinţă. Filtrele interne se folosesc de obicei pentru filtrarea
apei din bazinele mai mari. Ele au dezavantajul că reduc volumul apei din bazin.
Dintre filtrele interne enumerăm ; filtrul de fund, filtrul de strat fără puţ tubular şi filtrul cu sistem tubular. Cele mai multe tipuri de filtre pot fi confecţionate cu mijloace proprii, avînd grijă ca dimensiunile lor să fie adecvate volumului acvariului.

ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII APEI ACVARIULUI

Calitatea apei din acvariu poate fi îmbunătăţită pe cale fizică, chimică si biologică. Dintre mijloacele fizice amintim : aerarea apei din acvariu, filtrarea, încălzirea, răcirea şi iluminarea. Aerarea apei. Dacă numărul peştilor din acvariu este prea mare, lucru ce periclitează echilibrul biologic, se recomandă rărirea efectivului sau completarea conţinutului de oxigen al apei din acvariu cu ajutorul diferitelor dispozitive de aerare. Operaţiunea de aerare se realizează astfel: dintr-un rezervor al cărui conţinut se află sub presiune aerul trece printr-un pulverizator, astfel încît ajunge în apă sub formă de bule mărunte, îmbogăţind-o cu oxigen (fig. 4). Oxigenul ca atare (oxigenul industrial, de exemplu) nu poate fi folosit la reoxigenarea apei.

PROPRIETĂŢILE CHIMICE ALE APEI

Conţinutul in oxigen solvit. Pentru peştii ornamentali şi pentru celelalte vieţuitoare din acvariu conţinutul apei în oxigen solvit este de importanţă vitală. Oxigenul apelor naturale, al biotopurilor din regiunile tropicale sau subtropicale, ca şi din ţara noastră, provine pe de o parte din asimilaţia plantelor, ca rezultat al asimilaţiei clorofiliene, iar pe de altă parte din aerul atmosferic, obţinut prin acţiunea valurilor, a vînturilor sau a ploii.
în apa acvariului oxigenul rezultă din procesul de fotosinteză sau este introdus cu dispozitivul de aerisire a apei. Cantitatea de oxigen solvită în apă se exprimă fie în centimetri cubi, fie in milîgrame şi se raportează întotdeauna la un litru de apă (greutatea unui centimentru cub de oxigen este de 1,42857 mg; l mg O2-0,7 cm3).
Intre cantitatea de oxigen solvită şi temperatura apei există o relaţie directă : cu cît apa este mai caldă, cu atît conţine mai puţin oxigen şi invers. Un litru de apa curată, Ia presiunea atmosferică normală de 760 mm, conţine în funcţie de temperatură, următoarele cantităţi de oxigen solvit:

Capitolul II APA ACVARIULUI

Capitolul II APA ACVARIULUI

Peştii ornamentali, precum şi plantele care populează acvariul, se împart — după cerinţele lor faţă de mediul din bazin — în trei mari categorii; peşti dulcicoli, peşti de apă semisalină (de apă „brack") şi peşti marini. După această categorisire, bazată deci pe biologia vieţuitoarelor care populează bazinul, acvariile se împart
în trei tipuri: acvarii de apă dulce, acvarii salmastre şi acvarii cu apă marină.
Vieţuitoarele de acvariu cu apa dulce la rîndul lor pot fi împărţite — după pretenţiile speciei — în mai multe grupe, cum ar fi: vieţuitoare care pretind apă foarte moale, cu o duritate de 0-4°D.G. (ca de exemplu peştele Cheirodon axelradi), cele care pretind apă neutră sau aproape neutră (speciile Rasbora) sau organisme şi peşti cărora trebuie să le asigurăm apă alcalină sau cu o duritate mare — 14-18° D,G.

CIRCUITUL MATERIEI ÎN APĂ

CIRCUITUL MATERIEI ÎN APĂ

Alături de procesul de fotosinteza, în apa acvariului (ca şi în apele naturale) au loc şi alte forme de asimilaţie. Aşa, de exemplu, bacteriile aerobe pot folosi drept sursă de energie nu razele  solare, ci o reacţie chimică, pentru producerea substanţei organice vii ele utilizînd carbonul din bioxidul de carbon.

Fig.3

Fotosinteza in Acvariu

Cu totul altfel se simt peştii într-un acvariu pregătit şi amenajat corect. Aici ei înoată vioi, apa fiind străbătută de numeroase bule de aer ce se ridică de pe plantele aflate în bătaia soarelui. Este suficient să atingem aceste plante cu foarfecele sau să tăiem din ele o bucăţică, pentru ca formarea de bule pe locul leziunii să se accelereze. Dacă acoperim fereastra şi plantele nu mai primesc lumină solară, degajarea de aer încetează în scurtă vreme. Aşadar, producerea de bule de aer de către plante este condiţionată de prezenţa luminii.
Pentru a demonstra această afirmaţie să repetăm experienţa lui Moîisch : peste un grup de plante din acvariu aşezăm, cu gura în jos, o pîlnie mare de sticlă : pe tubul pîlniei introducem o eprubetă răsturnată, umplută cu apă.

BAZA BIOLOGICA A ACVARIULUI

Capitolul I
BAZA BIOLOGICA A ACVARIULUI
Cel mai mulţi amatori, şi în special copiii, îşi încep activitatea de acvarist procurîndu-şi fie un „vas sferic pentru peşti", asemănător cu vasele chinezeşti de porţelan, fie folosind borcane de murături. Peştii introduşi în aceste vase sînt hrăniţi cu firimituri de pîine, gris sau alte produse similare. în mod obişnuit, acvaristul începător îşi procură primii peşti de la un alt acvarist, dintr-un lac sau dintr-un pîrîu din apropiere.
Ajunşi în asemenea vase, adevărate închisori de sticlă, peştii sînt condamnaţi, de la bun început, la moarte prin asfixie, fiindcă dimensiunile mici şi forma acestor vase nu permit cultivarea în interiorul lor a unor plante şi astfel oxigenul consumat de peşti nu are cum să fie reîmprospătat.

O noua directie - ING. Z. KASZONI ACVARIU

Schimbam putin directia postarilor de pe blogul asta fiindca din pacate nu am destul timp pentru a scrie noi articole.

Sa va spun o mica poveste ... cand eram eu la inceputul drumului meu in lumea acvaristicii, toti acvaristii cu experienta imi recomandau sa caut carte Domnului ING. Z. KASZONI si imi spuneau ca e una dintre cele mai complete carti despre acvaristica.

La momentul respectiv nu am gasit cartea despre care toti imi spuneau dar intre timp, in urma cu cateva luni, am gasit-o pe net asa ca va ofer si voua informatiile de acolo intr-un fel de serial cu mai multe episoade.

Sper sa va fie utila !!! Enjoy !

ING. Z. KASZONI

ACVARIU

Introducere

Dragostea omului pentru natură are o vechime milenara. Descoperirile făcute de-a lungul timpului dovedesc din plin acest sentiment: omul primitiv a desenat pe pereţii grotelor plante, diferite animale, între care şi peşti, îngrijirea animalelor capturate sau creşterea unor plante în ghivece confirmă interesul omului faţă de natură. Se pare că paralel cu cultivarea florilor în vase sau cu îngrijirea păsărilor in colivie, omul a crescut în locuinţa sa şi unii peşti ornamentali pentru a-i observa şi a-şi împodobi locuinţa. Săpăturile efectuate de arheologi pe teritoriul unor ţări cu o civilizaţie străveche, ca de exemplu în Egipt, China, Mexic sau Italia, dovedesc că acvaristica nu este o îndeletnicire nouă. Ea îşi are originea in cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei omeneşti. Astfel, descoperirile din Egipt sînt o mărturie a faptului că în locuinţele egiptenilor antici, deci cu 5000-6000 de ani în urmă, se găseau bazine în care erau păstrate unele specii ornamentale de peşti care se cresc şi astăzi în acvariile noastre ca, de exemplu, Gagrus schilbeides, Chromis nilotica, Haplochromis, Mormyrus etc. Desene ale acestor specii, originare din bazinele hidrografice ale Nilului, au fost găsite ca ornamente pe unele obiecte, printre care şi pe bazinele cioplite în piatră.